ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ENDOLÍMFĂ s. f. Lichid care se află în labirintul urechii interne. – Din fr. endolymphe. Vezi definitia »

gonadotropínă s.f. Hormon secretat de placentă, cu acțiune asupra ovarelor. (< germ. gonadotropin) Vezi definitia »

coajă, coji s. f. (intl.) 1. portofel. 2. buzunar. 3. rochie. 4. palton; haină. 5. (prin ext.) îmbrăcăminte. Vezi definitia »

persoană capabilă să recepteze/comenteze/interpreteze în mod independent opere și fenomene literare, în varia contexte general-culturale și literar-artistice (Vl.Pâslaru, Introducere în teoria educației literar-artistice. Chișinău, Editura Museum, 2001) Vezi definitia »