fedeléș (-șe), s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Ploscă. – 3. Dans popular care se dansează în ajunul nunții. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertură” (DAR; Gáldi, Dict., 89). Cihac, II, 497, îl punea greșit în legătură cu vadră, prin intermediul mag. veder. – Der. fedeleși, vb. (Arg., a lega strîns, a lega de mîini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac). Vezi definitia »

sărătáș adj. m. (înv.; despre pescari) care se ocupă cu conservarea peștelui prin sărare. Vezi definitia »

HUȘ interj. v. uș. Vezi definitia »

CÓCIȘ, cociși, s. m. (Reg.) Vizitiu. – Magh. kocsis. Vezi definitia »

sábaș¹, sabáșe, s.n. (reg.) bacșiș. Vezi definitia »