TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieții care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziții muzicale pe care se compun variațiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoștințelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele și sufixele), comună numai unuia și aceluiași cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operații de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema) Vezi definitia »

SPLINÚȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță. Vezi definitia »

LÍGĂ, ligi, s. f. Uniune, asociație sau coaliție de state, orașe, de societăți sau de indivizi, constituită în vederea realizării unui țel comun. – Din fr. ligue, it. liga. Vezi definitia »

întreiálă (întriiálă), s.f. (înv.) dare constând din a treia parte din produse sau venituri. Vezi definitia »

BONÉTĂ² s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta]. Vezi definitia »