BURLÉSC, -Ă, burlești, adj. De un comic excesiv și adesea trivial. V. grotesc, buf. ♦ (Substantivat, f.) Compoziție muzicală de mici proporții, cu un caracter vesel, comic (excesiv). – Fr. burlesque (< it.). Vezi definitia »

schivnicésc v. schimnicésc Vezi definitia »

CABOTINÉSC, -EASCĂ, cabotinești, adj. De cabotin. – Cabotin + suf. -esc. Vezi definitia »

întâmplătorésc, întâmplătoreáscă, adj. (înv.) care se întâmplă. Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră]. Vezi definitia »