mucagiu, mucagii s. m. (înv.) 1. cerșetor care adună mucurile de țigară de pe caldarâm. 2. persoană care îi tapează continuu de țigări pe cei din jurul lui. Vezi definitia »

CÁSIU s. n. rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului. (< fr. cassis) Vezi definitia »

INTERLÚNIU s.n. v. interlunie. Vezi definitia »

CENÓBIU s.n. 1. (Liv.) Mănăstire în care călugării au viața organizată în comun; cinovie. 2. (Biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. [Pron. -biu. / < it. cenobio, cf. gr. koinos – comun, bios – viață]. Vezi definitia »

PROHIBITÓRIU, -IE adj. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv. (< fr. prohibitoire) Vezi definitia »