COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus. Vezi definitia »

PERICOLARISÍT adj. v. pericolarisi. [DAR] Vezi definitia »

MUSCOVÍT s.n. Varietate de mică incoloră sau de culoare alb-gălbuie, folosită ca izolant termic și electric. [< fr. muscovite, rus. muskovit]. Vezi definitia »

ȘTROFĂLUÍT adj. v. ștrofălui. [Sinonime] Vezi definitia »

PEPÍT adj. invar. (Despre țesături) Cu pătrățele în două culori care alternează. // s.n. Țesătură care prezintă mici desene colorate în formă de pătrățele. [< germ. pepita]. Vezi definitia »