Definita cuvantului acuzativ
ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu acuzativ
APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune. – Din fr. appréhensif. Vezi definitia »
DELIMITATÍV, -Ă adj. (Rar) Care delimitează, care servește pentru a delimita; delimitator. [Cf. fr. delimitatif]. Vezi definitia »
PREPOZITÍV, -Ă, prepozitivi, -e, adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. – Din fr. prépositif. Vezi definitia »
ANIVERSATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de aniversare. [Et. incertă]. Vezi definitia »
FORMATÍV, -Ă I. adj. care servește pentru a forma. II. s. n. format (1). (< fr. formatif) Vezi definitia »