Definita cuvantului acuzator
ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu acuzator
CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ♦ (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliateur, lat. conciliator. Vezi definitia »
STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor. Vezi definitia »
CONTRATORPILÓR, contratorpiloare, s. n. (Ieșit din uz) Navă de război rapidă, care urmărește și distruge torpiloarele; distrugător. – Din fr. contre-torpilleur. Vezi definitia »
bándor s. m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeași familie fac parte bandoală, s. f. (specie de măr) și bîndoc (piftie cu stomac de porc). Vezi definitia »
FOTOCOLÓR s. n. sistem de fotografiere în culori. (< foto1- + color) Vezi definitia »