omológ adj. m., s. m., pl. omológi; adj. f., s. f. omoloágă / omológă, pl. omoloáge / omológe Vezi definitia »

IDEOLÓG, -Ă s.m. și f. Creator, exponent, teoretician al unei ideologii. [Cf. fr. idéologue]. Vezi definitia »

GEOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în geologie. (< fr. géologue) Vezi definitia »

HEMATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în hematologie. [< fr. hématologue]. Vezi definitia »

stănóg, stănoáge, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. țăruș de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalație pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text. Vezi definitia »