PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure. Vezi definitia »

șurișoáră, șurișoáre, s.f. (reg.) grămadă mică de paie, de fân sau de snopi; gireadă mică; clăișoară, stoguleț. Vezi definitia »

CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat¹. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole. Vezi definitia »

NEVRAXÍTĂ s. f. inflamație a nevraxului. (< fr. névraxite) Vezi definitia »