ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța]. Vezi definitia »

păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33). Vezi definitia »

NUCÚȚ, nucuți, s. m. (Rar) Nuculeț. – Nuc + suf. -uț. Vezi definitia »

NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț. Vezi definitia »

GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. Vezi definitia »