departe adv. – La (anume) distanță. – Mr. diparte, megl. diparti. De la parte, cu prep. de (Candrea-Dens., 1341; Tiktin; Candrea; Scriban), ca it. a parte, sp. apartar, fr. départ. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 739-40, se opune acestei explicații afirmînd că sensul lui de-parte ar trebui să fie aproape, afirmație complet nejustificată, și propune să se derive adv. din vb. (Pușcariu 500). – Der. depărta (var. îndepărta), vb. (a așeza sau a pleca mai departe); depărtare, s. f. (distanță; depăratare); depărtișor, adv. (destul de departe). După Pușcariu 500 (și ZRPh., XXVII, 739), vb. depărta (mr. depărtedz, depărtare, megl. dipărtez) s-ar explica prin lat. *dequartāre, de la quartus „cartier”, ca fr. écarter de la *exquartāre, calabr. iscartarsi, cf. REW 3061. Vezi definitia »

oglíște s.f. (reg.) resturi de nutreț, ogrinji. Vezi definitia »

preliminariaménte adv. (înv.) în mod preliminar. Vezi definitia »

CREMNOFÍTE s. f. pl. vegetație care crește pe stâncile abrupte. (< fr. cremnophytes) Vezi definitia »

VIRTÚTE s.f. 1. Calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etc; perfecțiune morală. ♦ Castitate, curățenie. ♦ Înclinație specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a ... [< lat. virtus, cf. fr. vertu, it. virtù]. Vezi definitia »