PROCREÁ vb. I. intr., tr. A zămisli, a naște; a concepe; a se reproduce. [Pron. -cre-a, p.i. 3,6 -creează, ger. -creând, part. -creat. / < fr. procréer, it., lat. procreare]. Vezi definitia »

TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea. Vezi definitia »

BUCEÁ, bucele, s. f. 1. Manșon de metal montat între două piese între care există o mișcare relativă, pentru a le proteja de uzură, sau între două piese asamblate rigid, pentru a ușura dezmembrarea. ♦ Manșon de fontă cu care se căptușește pe dinăuntru butucul roții (de car, de camion etc.). 2. Dispozitiv care îmbucă sau prinde o parte a unei unelte. – Lat. buccella „guriță”. Vezi definitia »

Moartea naturala (programata) a unei celule. Vezi definitia »

actiunea de a clampaçlampareçlampat çlampareaçlampariiçlampam Vezi definitia »