străbălá, străbăléz, vb. I refl. (reg.) a se destrăma. Vezi definitia »

păulá (-léz, -át), vb. – (Trans.) A suferi, a pătimi. Origine necunoscută. Der. din lat. pābŭlāre „a mînca” (Drăganu, Dacor., I, 301; REW 6131), nu pare posibil. Poate expresiv, cf. dăula. Vezi definitia »

PERSIFLÁ, persiflez, vb. I. Tranz. A lua în râs pe cineva sau ceva, vorbind pe un ton ironic, a-și bate joc, a lua peste picior; a zeflemisi. – Din fr. persifler. Vezi definitia »

mahalá (mahalále), s. f. – Suburbie, periferie. – Mr. măhală, megl. maală. Tc. (arab.) mahalle (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Roesler 599; Șeineanu, II, 242; Berneker, II, 5; Lokotsch 1350; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχαλᾶς, alb. mahaljë, bg., sb. mahala. – Der. mahalagiu, s. m. (persoană care trăiește la mahala; vulgar, grosolan); mahalagesc, adj. (de mahala): mahalagioaică, s. f. (femeie vulgară); mahalagism, s. n. (cuvînt sau expresie trivială). Mală, s. f. (stradă), folosit în Banat, este dubletul lui mahala, din sb. mala (Candrea). Vezi definitia »

FRÓTOLA s.f. Vechi cântec italian pe mai multe voci, cântat de obicei la carnavaluri și în reprezentații teatrale. [< it. frotola]. Vezi definitia »