ANTÁNTĂ, antante, s. f. Nume dat unui șir de alianțe militare încheiate în trecut de unele state imperialiste în scopuri anexioniste sau în vederea menținerii subjugării propriului lor popor. – Fr. entante. Vezi definitia »

cioácă, cioáce, s.f. (pop.) 1. deal, înălțime, vârf de deal. 2. cârlig care ține un obiect de altul; scoabă, clobanț, cârlionț. 3. capătul lemnului vertical al ferăstrăului. 4. (reg.) târnăcop, cazma, crampăn, gheunoaie, chirlopan, țarsiță. 5. unealtă de tăiat și de scobit; ciuc, ticlu, pupăză, dihoroi, scobitor, sâlmoc. 6. lingură de lemn de băut apă; polonic, căuș, cauc, cupă, hârgaie, cofă. 7. trunchiul unui arbore scos cu rădăcinile din pământ. 8. cioară neagră de clopotniță. 9. unealtă de dogărie cu care se împing cercurile la locul lor. Vezi definitia »

BOTÍNĂ s. f. 1. cizmuliță. 2. gheată înaltă încheiată cu butoni sau cu elastic. (< fr. bottine) Vezi definitia »

PELÓTĂ s.f. 1. Perniță în care se înfig ace. 2. Joc sportiv originar din regiunile bascilor, care constă în aruncarea unei mingi de cauciuc brut, cu mâna sau cu o rachetă, într-un perete, de unde trebuie să ricoșeze într-un anumit sector al terenului; mingea însăși. [< sp. pelota, fr. pelote]. Vezi definitia »

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. Vezi definitia »