Definita cuvantului cenușă
CENÚȘĂ s. f. 1. Reziduu solid format din substanțe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface în cenușă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenușă în vatră = a fi foarte sărac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră = a lăsa pe cineva sărac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenușa (sau spuza) pe turta sa = a-și apăra cauza proprie. A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala. ♦ Rămășițele unui mort incinerat. 2. (În sintagma) Cenușă vulcanică = masă de elemente fine aruncată în atmosferă de un vulcan în erupție. – Lat. *cinusia (< cinis).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cenușă
TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec. Vezi definitia »
EPICONDILÍTĂ s. f. inflamație a epicondilului. (< fr. épicondylite) Vezi definitia »
GLOBÚLĂ s.f. Corp sferic foarte mic. ♦ (Anat.) Celulă care intră în compoziția sângelui. ◊ Globulă albă = leucocită; globulă roșie = hematie. [Var. globul s.m. / < fr. globule]. Vezi definitia »
BOTÍNĂ, botine, s. f. (Reg.) Gheată; cizmuliță. – Fr. bottine. Vezi definitia »
ANTESTÉPĂ s.f. Silvostepă. [După fr. avant-steppe]. Vezi definitia »