STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare. Vezi definitia »

gira, girez v. t. (deț.) a interveni pe lângă comandantul unui penitenciar în favoarea unui deținut. Vezi definitia »

GIRÁ¹, girez, vb. I. Tranz. A-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie). – Din germ. girieren. Vezi definitia »

CONFEDERÁ vb. refl. a se uni într-o confederație. (< fr. confédérer) Vezi definitia »

cățărá s.f. (reg.) veveriță, cațobâră, coțoligă. Vezi definitia »