calomel s. n. sg. purgativ. Vezi definitia »

CĂLUȘÉL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel. Vezi definitia »

lăstărel, lăstărei s. m. (prst.) băiețandru lipsit de experiență sexuală. Vezi definitia »

PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. Vezi definitia »

ANTIPARALÉL, -Ă adj. (despre drepte, vectori) paralel și de sens contrar. ◊ (despre două drepte în raport cu altele două) care formează un patrulater inscriptibil. (< fr. antiparallèle) Vezi definitia »