DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, s. f. Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț. – V. destrăbăla. Vezi definitia »

DECOLETÁRE s.f. Acțiunea de a decoleta. ♦ Operație de îndepărtare a frunzelor de sfeclă la recoltarea rădăcinilor. ♦ (Tehn.) Tăiere de piese, una după alta, dintr-o bară. [< decoleta]. Vezi definitia »

DECORTICÁRE, decorticări, s. f. Acțiunea de a decortica și rezultatul ei; decorticație. 1. Operație de desprindere și de înlăturare a cojilor de pe unele semințe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parțială, a părții corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica. Vezi definitia »

IMPACTÁRE s. f. (med.) menținere în contact a două suprafețe, a două fragmente de oase fracturate. (după fr. impactation) Vezi definitia »

AUTOIMPÚNERE s.f. Contribuție bănească stabilită și dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [< auto¹- + impunere, după rus. samooblojenie]. Vezi definitia »