Definita cuvantului cercetător
CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cercetător
BĂDIȘÓR, bădișori, s. m. (Pop.) Bădiță. – Bade + suf. -ișor. Vezi definitia »
piștitór, piștitoáre, adj. (înv. și reg.; despre lichide) care piștește, curge încet, se scurge, se prelinge ...; care izvorăște, țâșnește. Vezi definitia »
PLASATÓR, -OÁRE, plasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacol. ♦ Persoană care plasează sau vinde mărfuri, bunuri etc. – Plasa + suf. -tor. Vezi definitia »
TRANSÍSTOR s.n.m. v. tranzistor. Vezi definitia »
TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers. – Din engl., fr. thyristor. Vezi definitia »