Definita cuvantului cere
CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cere
PACTIZÁRE s.f. Acțiunea de a pactiza și rezultatul ei; încheiere a unui pact, alăturare la cauza cuiva. [< pactiza]. Vezi definitia »
trosnitoare, trosnitoare adj. (d. femei) 1. cu apetit sexual ieșit din comun. 2. (peior.) nimfomană. Vezi definitia »
spargere = substantiv feminin infractiune,furt,patrundere Vezi definitia »
EVITÁRE, evitări, s. f. 1. Acțiunea de a evita. 2. Poziție (determinată de direcția prorei) pe care o ia nava sub acțiunea vântului și a curenților. 3. Manevră efectuată de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă. – V. evita. Vezi definitia »
SUPRAAGLOMERÁRE, supraaglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare, supraaglomerație. [Pr.: -pra-a-] – V. supraaglomera. Vezi definitia »