HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – . Vezi definitia »

ANIZOCORÍE s.f. Inegalitate pupilară. [Gen. -iei. / < fr. anisocorie]. Vezi definitia »

EVÚLSIE s.f. (Liv.) Smulgere; scoatere; extracție prin smulgere. [Var. evulsiune s.f. / cf. fr. évulsion, lat. evulsio]. Vezi definitia »

DECULTURÁȚIE s. f. proces de involuție, de degradare a culturii unei unități etnice. (< fr. déculturation) Vezi definitia »

GASTRORAFÍE s. f. gastroplicatură. (< fr. gastrorrhaphie) Vezi definitia »