CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation. Vezi definitia »

SIMPATICOTONÍE s.f. (Med.) Constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathicotonie]. Vezi definitia »

BAROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratare a unor maladii cu ajutorul unor presiuni determinate sau al aerului comprimat. [< fr. barothérapie]. Vezi definitia »

ASOCIÁȚIE, asociații, s. f. 1. Grupare de persoane creată pentru a atinge un scop comun și organizată pe baza unui statut. 2. Grup de plante format din mai multe specii caracteristice unui anumit mediu de viață. 3. Grupare de molecule, de stele etc. cu însușiri comune. Asociație moleculară. 4. Proprietate a psihicului de a lega între ele mai multe imagini senzoriale, idei etc., apariția unei reprezentări atrăgând în conștiință o altă reprezentare asemănătoare sau întâlnită anterior; legătură între reprezentări, idei etc. pe baza acestei proprietăți. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. association. Vezi definitia »

PIELOTOMÍE s. f. incizie a bazinetului în caz de abces sau de calculi. (< fr. pyélotomie) Vezi definitia »