Definita cuvantului cerșetorit
CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cerșetorit
wolframít (minereu de wolfram) s. n. Vezi definitia »
NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci. Vezi definitia »
OMENÍT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni. Vezi definitia »
DEPÓZIT s.n. 1. Loc, construcție unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formațiilor de spate care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce este depus spre păstrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect în servantă, trapă sau buzunărașe. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito]. Vezi definitia »
DEZMOȘTENÍT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vieții; care se află în stare de sărăcie, de mizerie. – V. dezmoșteni. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z