ARMĂSĂRÁȘ, armăsărași, s. m. Diminutiv al lui armăsar; armăsăruș. – Armăsar + suf. -aș. Vezi definitia »

BAIA DE CRIȘ, com. în jud. Hunedoara, pe Crișu Alb; 3.556 loc. (1991). Expl. de cărbune brun (Țebea, Lunca Moților) și min. auro-argentifere (Căraci). Centru pomicol. Stație de c. f. În satul Căraci, biserică de lemn (sec. 17). Vezi definitia »

GHEȚÚȘ, ghețușuri, s. n. Polei¹. ♦ Loc acoperit cu un strat de gheață alunecos, pe care se dau copiii iarna. – Gheață + suf. -uș. Vezi definitia »

răcáș, răcáșuri, s.n. (reg.) 1. grămadă, tason. 2. jilip pe care alunecă lemnele. 3. proptea de scânduri. Vezi definitia »

AUTORÁȘ, autorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui autor. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »