CIÚCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ◊ Loc. adj. și adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Țurțur de gheață. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [Var.: ciúcur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”). Vezi definitia »

CONCESIONÁRE, concesionări, s. f. Faptul de a concesiona. [Pr.: -si-o-] – V. concesiona. Vezi definitia »

ȘPICULUÍRE s. f. v. șpicului. [DAR] Vezi definitia »

AUTODESTRĂMÁRE, autodestrămắri, s.f. Destrămare de sine. – pref. auto- + Destrămare. Vezi definitia »

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți¹ și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți¹. Vezi definitia »