NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node) Vezi definitia »

ATWOOD [ætud], George (1746-1807), fizician englez. Inventatorul unui dispozitiv (mașina lui A.) pentru studiul legilor dinamicii. Vezi definitia »

TARÓD, tarozi, s. n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud. Vezi definitia »

PSEUDOPÓD, pseudopode, s.n. Prelungire mobilă provizorie a protoplasmei la amibe, leucocite etc., servind la locomoție și la prinderea hranei. Vezi definitia »

ANTICATÓD, anticatozi, s. m. Placă metalică în interiorul unui tub de raze X, care, lovită de razele catodice, devine izvor de raze X. – Din fr. anticathode. Vezi definitia »