DIPLOMAȚÍE s. f. 1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcție de diplomat. 3. totalitatea diplomaților. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie) Vezi definitia »

IOFOBÍE s. f. teamă patologică de a fi otrăvit. (< fr. iophobie) Vezi definitia »

BRONHOFONÍE s. f. Rezonanță puternică a vocii și a respirației la bolnavii de pneumonie, bronșită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie. Vezi definitia »

EMANÁȚIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. ◊ ceea ce se degajă, exalație. ◊ (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. ♦ ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități. 2. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. émanation, lat. emanatio) Vezi definitia »

HEMOCRINÍE s. f. vărsare a hormonilor în sânge. (< fr. hémocrinie) Vezi definitia »