zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne Vezi definitia »

îndrăzní (îndrăznésc, îndrăznít), vb. – 1. (Înv.) A prinde curaj, a se însufleți. – 2. A îndrăzni, a se încumeta, a avea curajul de a întreprinde ceva. – Var. îndrăsni. Sl. drŭznati, de la drŭzŭ „îndrăzneț”, cf. Pușcariu, Dacor., VIII, 349, unde cuvîntul este considerat, împotriva tuturor aparențelor, drept un termen de cultură). – Der. îndrăznitor, adj. (cutezător, curajos); neîndrăzneț, adj. (timid); îndrăzneală, s. f. (cutezanță, curaj). Vezi definitia »

a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva). Vezi definitia »

șoșoní, șóșon și șoșonésc, vb. IV (reg.) 1. a șușoti. 2. (refl.) a se sfătui în șoaptă. 3. a minți, a amăgi. Vezi definitia »

CVADRIGÉMENI I. adj. pl. tuberculi ~ = cele patru proeminențe ale bulbului rahidian. II. s. m. pl. cvadrupleți. (< lat. quadrigeminus) Vezi definitia »