ÎNSĂILĂTÚRĂ, însăilături, s. f. Cusătură provizorie, cu împunsături rare. – Însăila + suf. -ătură. Vezi definitia »

BIOGEOCENÓZĂ s.f. (Geol.) Complex unitar al suprafeței globului terestru în care biocenoza și părțile respective din litosferă, hidrosferă, atmosferă și pedosferă se condiționează reciproc. [Cf. fr. biogéocénose]. Vezi definitia »

bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise. Vezi definitia »

RADIOFÍZICĂ s. f. Disciplină care studiază producerea și propagarea undelor electromagnetice, influența stării atmosferei asupra acestora etc. constituind baza fizică a radiotehnicii. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiophysique. Vezi definitia »

cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat și gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu. Vezi definitia »