ARVÚNĂ, arvune, s. f. (Pop.) Acont. [Var.: arvónă s. f.] – Din ngr.arravónas. Vezi definitia »

prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi. Vezi definitia »

ACANTÓZĂ s.f. (Med.) Îngroșare a epidermei prin hiperplazia stratului mucos. [< fr. acanthose, cf. gr. akantha – spin]. Vezi definitia »

AMITÓZĂ s. f. Diviziune directă a celulelor prin strangulare, înmugurire etc., fără apariția cromozomilor. – Din fr. amitose. Vezi definitia »

țâgấră² s.f. (reg.) vârcolac. Vezi definitia »