pripói (-oáie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti. Vezi definitia »

parói (paróiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi. – Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară). Vezi definitia »

VOLINTIRÓI, volintiroi, s. m. (Înv.) Augmentativ al lui volintir. – Volintir + suf. -oi. Vezi definitia »

BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc.; bute. ◊ Expr. Butoi fără fund = se spune despre cei care beau fără măsură. A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere, în care se introduc cartușele. – Bute + suf. -oi. Vezi definitia »

strói (-iuri), s. n. – (Înv.) Pedeapsă militară, bătaie. Sl. (rus.) stroĭ „ordin de bătălie” (Cihac, II, 375; Bogaci, BF, V, 237). Vezi definitia »