MERCHÉZ, merchezuri, s. n. 1. (Reg.; astăzi rar) Tâlc (ascuns) al unui lucru; taină, rost, semnificație. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) la merchez = a-i conveni, a-i veni (cuiva) la îndemână. 2. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, truc. – Din tc. merkez. Vezi definitia »

CÍNTEZ, cintezi, s. m. Cintezoi. [Acc. și: cintéz] – Din cinteză (derivat regresiv). Vezi definitia »

ENGLÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Anglia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi. (< it. inglese, fr. anglais) Vezi definitia »

meléz s. n. – Țesătură de mătase amestecată cu bumbac. Tc. melez, din arab. meles „amestec” (Șeineanu, II, 256), cf. sb. melez. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

OLANDÉZ, -Ă, olandezi, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Olandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Olandei sau populației ei, privitor la Olanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba olandeză. 3. S. f. Numele unei figuri de patinaj. 4. S. f. Rasă de vaci creată în Olanda și crescută pentru producția de lapte. – Olanda (n. pr.) + suf. -ez. Cf. it. olandese, fr. hollandais. Vezi definitia »