IZOPÍCNĂ s.f. Linie de-a lungul căreia un sistem fizico-chimic are aceeași densitate. [Var. isopicnă s.f. / cf. germ. Isopykne]. Vezi definitia »

LEOÁICĂ, leoaice, s. f. Femeia leului¹. [Pr.: le-oai-] – Leu + suf. -oaică. Vezi definitia »

DẤRSTĂ, dârste, s. f. Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja. Vezi definitia »

HÚRTĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu hurta = cu grămada, cu toptanul. La hurtă = la întâmplare, fără alegere. [Var.: vúrtă s. f.] – Din ucr. hurt. Vezi definitia »

ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește la atac sau la apărare. ◊ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Armă automată = armă de foc la care armarea se produce automat, loviturile succedându-se neîntrerupt cât timp se apasă pe trăgaci. Armă albă = armă de oțel, cu vârf ascuțit și margini tăioase. ◊ Expr. A fi sub arme = a face serviciul militar. A ridica armele = a începe o luptă, un război. A depune armele = a se preda, a se declara învins; fig. a ceda; a se declara convins. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. Fig. Mijloc de luptă (pe tărâm ideologic). ◊ Expr. A bate pe cineva cu propriile lui arme = a învinge pe cineva cu propriile lui argumente. – Lat. arma. Vezi definitia »