FURTÚNĂ, furtuni, s. f. 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtună de... = mulțime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufletească. 4. Fig. Revoltă, răscoală. – Din ngr. furtúnă. Vezi definitia »

PIXÍDĂ, pixide, s. f. 1. Casetă sau cupă acoperită, care servea în trecut la păstrarea bijuteriilor sau a împărtășaniei. 2. Tip de fruct în formă de capsulă, care se deschide după coacere printr-un căpăcel sau prin ruperea în două. – Din fr. pyxide. Vezi definitia »

BÎLINĂ (‹ rus.) s. f. (la pl.) Cîntece poematice rusești, cu tematică patriotică, socială și etică, însoțite de melodie, alcătuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format între sec. 11 și 16 și cuprind două cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducești despre Ilia Muromeț ș.a., și novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starină. Vezi definitia »

RODÁNȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcații. – Din it. radancia. Vezi definitia »

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță. Vezi definitia »