sódăș (-și), s. m. – Garant, chezaș. – Var. so(l)duș. Mag. szovados (Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, 137; Treml, BL, II, 40). Sec. XVII, înv. și Trans. Vezi definitia »

piscóș, -oásă, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) murdar. 2. (s.m. pl.) tăiței cu marmeladă. Vezi definitia »

groș (gróși), s. m. – Veche monedă care valora la început 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în Mold. la sfîrșitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. guruș (Ronzvalle 122). – Der. groșiță, s. f. (monedă divizionară de argint, de valoare variabilă), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. derivă dubletul înv. gruș, s. m. (monedă turcească de 40 de aspri). Vezi definitia »

bobóș, -oáșă, bobóși, -oáșe, adj. (reg.) pestriț, pătat. Vezi definitia »

SUTÁȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș. Vezi definitia »