pózmă, pózme, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș în vârful unei clăi; martac, panză, păhuie, păușă, păuză, povăzniță. Vezi definitia »

plásă (pláse), s. f. – 1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic. Vezi definitia »

RÚNDĂ s.f. Repriză, tur (la un joc). ♦ Una dintre seriile de partide din cadrul unui turneu de șah, în cursul căreia fiecare participant joacă o singură dată. ♦ Repriză (de trei minute) a unui meci de box. 2. Parte dintr-un șir de acțiuni, manifestări etc. de același fel. [< germ. Runde, fr. round < engl. rounde]. Vezi definitia »

VARIÁNTĂ s. f. 1. aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acțiuni. 2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. 3. drum (canal) care ocolește traseul principal, ajungând în același punct final. 4. (biol.) individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila (II, 3) în cadrul activității cercetate. (< fr. variante) Vezi definitia »

tinóvă, tinóve, s.f. (reg.) loc mlăștinos, mocirlos. Vezi definitia »