Definita cuvantului chițcan
CHIȚCÁN, chițcani, s. m. 1. Animal insectivor asemănător cu șoarecele, brun-castaniu pe spate și mai deschis pe burtă, cu botul alungit, cu ochii mici și cu urechile ascunse în blană, care trăiește prin păduri, dumbrăvi etc. în galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de șoareci de diverse mărimi. – Chițcăi + suf. -an.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu chițcan
ARAHNOIDIÁN, -Ă adj. Care aparține arahnoidei. [Pron. -no-i-di-an. / < fr. arachnoïdien]. Vezi definitia »
MAIORESCIAN, -Ă adj. 1. propriu lui Maiorescu. 2. (și s. m. f.) (admirator, adept) care imită stilul lui Maiorescu. (< /Titu/ Maiorescu, critic, teoretician și om politic român + -ian) Vezi definitia »
MALAHIÁN, malahiéni, s. m. (Var.; înv.) Malahist. (din malahie) Vezi definitia »
ortomán (ortománă), adj. – 1. Bogat, de seamă, opulent. – 2. Viteaz, puternic. – Var. iortoman, hartoman. Origine necunoscută, dar probabil, expresivă, după cum o arată suf. -man, cf. gogoman, hoțoman etc. Ar putea fi doar var. lui lotroman „hoț”, caz în care ar avea semantismul lui hoț „viclean, șiret”. Ideea sau, în cazul lui, proveniența primei părți a cuvîntului nu a fost descoperită pînă acum. Totuși ipotezele abundă: cuvînt dacic (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 85) sau din zend. arethamant „drept” (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 261); din ort „ban” (Cihac, II, 230); din cuman. yurt „proprietate” (Șeineanu, I, 227; Loewe 75); din tc. yortman „a fugi” (Tiktin; Densusianu, GS, VI, 313-18); din otoman încrucișat cu ort (Philippide, II, 726); din lat. libertus, prin intermediul unei forme *iertoman (Giuglea, Dacor., V, 542-47). Nu are circulație, apare numai în poezii populare. Vezi definitia »
clabán, clabáni, s.m. (reg.) om de nimic, pramatie, chelbereață. Vezi definitia »