CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenușie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oțeluri speciale, a unor compuși întrebuințați în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome. Vezi definitia »

CELÓM s.n. Cavitate în interiorul corpului animalelor metazoare, în care se găsesc organele; cavitate generală. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. coelome, cf. gr. koile – cavitate]. Vezi definitia »

MIOFIBRÓM s. n. tumoare benignă a țesutului muscular. (< fr. myofibrome) Vezi definitia »

CORISTOBLASTÓM s. n. tumoare din dezvoltarea coristomului. (< fr. choristoblastome) Vezi definitia »

FOTOCRÓM, -Ă adj., s.m. (Corp) care își schimbă culoarea sub acțiunea luminii. [< fr. photochrome]. Vezi definitia »