COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. ♦ soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăție de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura) Vezi definitia »

ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară. Vezi definitia »

FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia. Vezi definitia »

nechiúrdă adj., s.f. (reg.) (femeie) pierdută de cap. Vezi definitia »

natoágă, natoáge, s.f. (reg.) viscol. Vezi definitia »