PROTECTÓR/PROTÉCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (stat) care deține protectoratul asupra unui teritoriu. (< lat. protector, lat. protecteur) Vezi definitia »

stabor s. m. sg. judecată țigănească. Vezi definitia »

REPARTIZATÓR s.n. Distribuitor. [< repartiza + -tor, după fr. répartiteur]. Vezi definitia »

BĂTĂTÓR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. – Lat. batt(u)atorium. Vezi definitia »

ȘERPUȘÓR, șerpușori, s. m. Plantă erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina târâtoare, cu frunze mici, înguste, păroase și ascuțite, dispuse în formă de evantai (Lycopodium complanatum). – Șarpe + suf. -ușor. Vezi definitia »