Definita cuvantului ci
CI conj. (Adversativ; după o negație sau o propoziție negativă) (Ba) dimpotrivă. Nu avea băieți, ci numai fete. 2. (Adversativ; înv. și pop.; după o propoziție afirmativă căreia i se opune o afirmație contrară sau restrictivă). Cu toate acestea; totuși. ♦ (După o propoziție ipotetică sau condiționată) Dar, însă. 3. (Adversativ; reg.; adesea împreună cu un imperativ; arată nerăbdarea) Dar... 4. (Consecutiv; rar) Prin urmare, deci. – Din ce.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ci
bosâncí, bosâncésc, vb. IV (reg.) a (se) mocoși, a stărui lent, migălos. Vezi definitia »
CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre păsări) A ședea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a plănui, a urzi. ♦ A se gândi în tăcere și insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trândăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urât; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se moleși de trândăvie. Fata ei se clocise de ședere (ISPIRESCU). – Bg. kloči. Vezi definitia »
caríci (caríciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161. Vezi definitia »
ÎNFURCÍ, înfúrc, vb. IV. (Rar) 1. Refl. A se bifurca. 2. Refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [Var.: înfurcá vb. I] – În + furcă. Vezi definitia »
alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale. Vezi definitia »