MISTICÍSM s.n. Concepție teologică-idealistă asupra lumii, la baza căreia stă credința în existența unor forțe supranaturale cu care omul ar putea comunica prin revelație, intuiție, extaz; mistică. ♦ Comportament, atitudine psihică, concepție specifică misticilor. [Cf. fr. mysticisme, rus. mistițizm]. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo]. Vezi definitia »

FESTIVÍSM s. n. caracter festiv exagerat. (< festiv + -ism) Vezi definitia »

LIBIDINÍSM s.n. (Liv.) Însușire a celui libidinos. [Et. incertă]. Vezi definitia »

BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism. Vezi definitia »