hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează). Vezi definitia »

șátiă! interj. (reg.) cuvânt care exprimă satisfacția răutăcioasă. Vezi definitia »

ANGIOSPÉRMĂ, angiosperme, s.f. – V. angiosperm (2) [DEX'98] Vezi definitia »

MONOZAHARÍDĂ, monozaharide, s. f. Substanță din clasa hidraților de carbon, care poate fi obținută prin hidroliza zaharurilor și care nu se poate desface în zaharide mai simple. – Din fr. monosaccharide. Vezi definitia »

BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formează în organism ca urmare a unui proces de inflamație. – Fr. bride. Vezi definitia »