TOTÁL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total) Vezi definitia »

BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap]. Vezi definitia »

AHRAM AL ~, cotidian egiptean, oficios al guvernului (din 1963). Apare la Cairo din 1876. Vezi definitia »

NOUMENÁL, -Ă adj. v. numenal. Vezi definitia »

CONFIGURAȚIONÁL, -Ă adj. Configurativ. [Pron. -ți-o-. / cf. it. configurazionale]. Vezi definitia »