BAȘCHÍR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bașkiria. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică, ramura turcică, vorbită de bașchiri. (< rus. baskhir) Vezi definitia »

LATÍR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros) Vezi definitia »

DECEMVÍR, decemviri, s. m. Fiecare dintre cei zece magistrați romani ce au alcătuit comisia care a dat Romei (în anii 451 și 450 a. Cr.) un cod de legi („cele 12 table”). – Din lat. decemvir, fr. décemvir. Vezi definitia »

MOHAÍR s.n. Păr de capră angora, din care se fac stofe, covoare etc. ♦ (P. ext.) Stofă țesută din lână amestecată cu păr de capră angora. [Pron. -ha-ir. / < engl., fr., it. mohair < cuv. arab]. Vezi definitia »

MENHÍR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatră neprelucrată dispuse vertical, în aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir) Vezi definitia »