ALORITMÍE s. f. 1. aritmie (2) periodică. 2. (biol.) ritm inegal în diviziunea celulelor sau în dezvoltarea orga-nismelor unicelulare. (< fr. allorythmie) Vezi definitia »

polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

URETROGRAFÍE s. f. radiografie a uretrei cu o substanță de contrast. (< fr. urétrographie) Vezi definitia »

NICTINASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare de închidere și deschidere a florilor ca urmare a alternanței între zi și noapte. [GEN: -iei. / < fr. nyctinastie, cf. gr. nyx – noapte, nastia – abatere]. Vezi definitia »

DEZINHIBÍȚIE s.f. (Med.) Înlăturarea stării de inhibiție. [Gen. -iei. / < fr. désinhibition]. Vezi definitia »