XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. Vezi definitia »

tîrtán (-ni), s. m. – 1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă. Vezi definitia »

bîtlán (bîtláni), s. m. – 1. Stîrc cenușiu (Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardea garzetta). – 2. (Rar) Specie de rață sălbatică (Anas querquedula). Bg. batlan (DAR) sau mag. batla (Cihac). Pare foarte incertă ipoteza lui Philippide, 150, care se gîndește la *băltan, der. de la baltă. Vezi definitia »

prăzniceán, prăznicéni, s.m. (înv.) persoană care respectă sărbătorile,praznicele bisericești. Vezi definitia »

WESTFALIÁN s.n. (Geol.) Etajul superior al carboniferului mediu de facies continental, limitat la vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. westphalien, cf. Westphalie – regiune în Germania]. Vezi definitia »