psălmuitóriu, psălmuitóri, s.m. (înv.) persoană care psălmuiește, care cântă psalmi. Vezi definitia »

PRESTIMÓNIU s.n. Venit afectat întreținerii unui preot catolic. [Pron. -niu. / < lat.bis. praestimonium, cf. fr. prestimonie]. Vezi definitia »

odagíu, odagíi, s.n. (înv.) 1. odăiaș. 2. slugă la cioban. Vezi definitia »

PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire. Vezi definitia »

RUȘCHÍU s. n. (Trans.) Bolovăniș, stâncăraie. (din rus²; s-a spus prob., în loc de ruschiu (cf. rușcea și ruscea), datorită culorii roșiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se întâmplă în cazul lui rușeț, des folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, din lat. rūscŭlum, nu este convingătoare) Vezi definitia »