Definita cuvantului dantură
DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dantură
tróscotă s.f. (reg.) persoană guralivă; vorbe nesocotite. Vezi definitia »
SUBINTENDÉNȚĂ s.f. (Mil.) Serviciu în subordinea intendenței. [După fr. sous-intendance]. Vezi definitia »
GODÉTĂ s.f. Godeu (I, 2) [în DN]. [< fr. godet]. Vezi definitia »
CLORÓZĂ s. f. 1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei. (< fr. chlorose) Vezi definitia »
HIDRAZÍDĂ s. f. Substanță cristalină, derivat al hidrazinei, incoloră, cu caracter bazic, solubilă în apă, care se folosește în diferite sinteze organice și ca medicament. – Din fr. hydrazide. Vezi definitia »